Steaua - Iaşi. Impresii
Aşa cum am promis, am revenit cu câteva idei despre ultimul meci al Stelei. După cum ştiţi, Steaua a câştigat la limită, cu 1 - 0. De ce la limită? Pentru că avem un antrenor fricos. O să fiu direct şi o să mă ţin de cuvânt, încercând să explic frica lui Olăroiu prin date concrete.
Mi-l aduc aminte pe Stoichiţă, în urmă cu câţiva ani spunea: „Pentru mine, orice jucător trebuie să apară în situaţie de finalizare, nu mă interesează dacă sunt prins pe contraatac, dau mai multe ca ei!” Buuuun! Acum să vedem cum stă treaba la Olăroiu. Steaua a jucat cu Iaşi. Olăroiu, şi-a adus el aminte că în urmă cu doi ani, Iaşiul ne-a bătut acasă. Zenga era antrenor. Şi Olăroiu şi-a luat măsuri, să nu păţească la fel. :D Ce fel de măsuri şi-a luat Olăroiu? Păi măsuri defensive, evident. Nici unul dintre fundaşii Stelei nu a ajuns în poziţie de finalizare, nu a existat niciun fel de învăluire, de combinaţii pe flancuri, de şuturi de la distanţă ale fundaşilor sau orice altceva din partea lor care să pună în pericol poarta adversă. Ne aducem cu toţii aminte de incursiunile lui Ogăraru, Neşu sau Petre Marin de pe vremea lui Protasov. Goian a urcat de câteva ori în careul advers dar fără niciun fel de reuşită. Au existat doar câte două centrări din partea fundaşilor laterali pe tot parcursul meciului. Steaua a rămas astfel să înscrie un gol prin cei doar 5 jucători ofensivi rămaşi disponibili, în faţa unei apărări avansate şi agresive. Urmează prestaţia jucătorilor, împreună cu calificativele mele, câteva explicaţii şi date reprezentative pt. fiecare. Rămâne ca voi să hotărâţi dacă remarcile sunt realiste sau nu…
